Fişiere .GPX
Fişierele GPX conţin locaţii sau rute (trasee) şi pot fi folosite pentru migrarea datelor de navigare între diverse aplicaţii. Majoritatea aplicaţiilor permit încărcarea fişierelor .GPX.
Locaţiile sunt stocate în format zecimal (latitudine / longitudine) iar rutele sunt stocate ca o înşiruire de locaţii între două puncte. Aceste fişiere au un format standard permiţând astfel partajarea locaţiilor şi traseelor. Locaţiile pot avea asociat un nume, programele de vizualizare afişând astfel eticheta corespunzătoare locaţiei.
La nivel fizic, fişierele .GPX sunt fişiere text/xml care pot fi editate cu programe de tip notepad sau alte editoare de texte. Este de preferat să fie generate cu editoare de hărţi deoarece traseele pot conţine o mulţime de locaţii intermediare. Când sunt generate automat, locaţiile şi numele acestora vor fi preluate automat din marcajele de pe hartă.
Iată un exemplu de fişier .GPX:
Tagurile WPT sunt taguri de tip "Waypoint", conţinând locaţii separate. Atributele LAT şi LON reprezintă latitudinea respectiv longitudinea locaţiei, în format zecimal. Atributul ELE reprezinta elevaţia (înălţimea, altitudinea) locaţiei în metri. Dacă aceasta lipseşte, programele consideră altitudinea la nivelul înălţimii solului în punctul respectiv. Se pot deci stoca un număr de locaţii distincte care se pot denumi cu tagul NAME.
Pentru rute / trasee se folosesc tagurile RTE si TRK (routes/tracks). Acestea reprezintă înşiruiri de locaţii distincte (RTEPT - routes points / TRKPT - track points) astfel incât programele pot reconstrui sau desena întregul traseu urmând locaţiile independente. Nu este mare diferenţă între o rută şi un track dar anumite programe desenează punctele rutelor şi separat, nu numai ca segmente de linie între puncte, în timp ce track-urile sunt desenate doar ca segmente de linii. Conceptual s-a pornit de la ideea că ruta este ceea ce se plănuieşte să fie parcurs iar track-ul este ceea ce se parcurge exact pe teren, conform dispozitivelor sau aplicaţiilor de înregistrare a locaţiei.
Având în vedere cele de mai sus, este de preferat ca un traseu montan să fie stocat în format TRK (track), mai ales când este lung şi conţine un număr mare de puncte intermediare. Aceasta pentru a evita îngreunarea desenării traseului cu tot cu punctele intermediare în anumite aplicaţii. Unele repere pe traseu pot fi puse ca waypoint-uri, în afara track-ului (popasuri, izvoare, etc.)
Întrucât un track este destul de greu de editat manual, este de preferat ca el să fie realizat cu ajutorul aplicaţiilor de hărţi sau website-urilor dedicate, prin generarea automată între plecare si destinaţie, urmând drumurile sau potecile existente, apoi exportat în format .GPX şi stocat offline pe telefon.
Fişierele de tip KML - KMZ sunt asemănătoare, existând tooluri online pentru conversia din sau în formatul .GPX.